Pot sa jur. Pot sa jur ca din 12 vieti, as da 13 ca sa te intorci. Mi-ai promis ca vii, si eu te-am asteptat. Mi-ai spus ca esti poet, iar eu sunt muza ta. Si m-ai mintit. Mii de cuvinte scrise pe pagini albe, secate de mult de bucurie, milioane de poeme catre inima din tine, zac pe masa mea si asta ma doare... Ma doare ca zac degeaba, in umbra... in umbra unei lumanari aproape stinse.. cu flacara inmuiata in tacere si caldura seaca, in ochi mari... holbati fara niciun scop. Iar langa ea un trandafir de mult apus. De mult vestejit. Trandafirul alb scos din puritate si neprihanire ce pazeste deseori fereastra intredeschisa a camerei mele intunecate. "Oare mai vii?" soptesc peretii deseori, cu sughituri in plansete, si cu fulgi calzi de zapada ce se ametesc in jurul flacarii rosiatice...
Mi-ai promis ca vii si ca vom pleca departe de camera asta. Ca ne vom intrece cu stelele si vom privi in jos catre nori, ca vom avea aripi si ca ne vom amesteca sufletele intr-unul singur, pana ce se vor evapora si vor pleca departe si ele deasupra tuturor, iar centrul galaxiei vor ele... Mi-ai promis ca vom innopta intr-un cort, departe, numai eu, tu si noi... Mi-ai promis ca ne vom canta iubirea in fata tuturor florilor din lume si ca mi le vei culege si vei face un buchet din ele si vom zbura cu ele din nou, spre alt lacas... si ne vom transforma vietile intr-una singura, cu un singur fir, un singur suflet si o singura soapta aruncata cu grija la ureche.
O soapta care spune: "Te iubesc!"
--------------------------------------------------------------------------------------------
By Mada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu