Artisti sau dumbi?

In ultimul timp am auzit numai de artisti noi... Pe piata romaneasca sunt numai necunoscuti care nu fac altceva decat sa fie promovati de parintii lor cu ceva mai multi bani si posibilitati decat noi ceilalti. M-am saturat. M-am saturat sa vad cum se nasc subspecii ratate de muzica proasta inventate de ei... M-am saturat sa se zica ca ne-am adunat la o intalnire si PAC s-a infiintat trupa. Solisti de cacat, chitaristi cu doua maini stangi, tobosari auto-didactici. Mi s-a scarbit de massurile care polueaza messul : "Trupa rock alternativ caut solist/a , tobosar/a , bassist/a .. etc.. Ma gasiti la idu cutare.. APP: nu am facut muzica in viata mea"

Unde sunt artistii? De ce au murit talentele? De ce ? Traim intr-o lume fara sunet. Mergem la concertele trupelor noi, doar ca sa iesim din casa.. nu ca am vrea sa ii ascultam. Asa am ajuns? SCHIMBATI-VA OAMENI BUNI!

----------------------------------------------------------------------------------------------

Buh-bye

Sexy Braileanca insarcinata

Mda, am vazut ca mai toti bloggerii isi astern pe foaia virtuala toate gandurile sincere sau nesincere despre noua veste. Sexy Braileanca gravida. "Am ramas gravida, da rnu stiu cu cine, fiindca am facut sex cu 20 de barbati in doua zile"... E clar.. nu are rost sa comentez.. E grav de tot.. va las.


....no words

Rock vs. Manele

Salut, acum nu mult timp, am primit un mass me messenger care arata ca cel de mai sus.

Da, inteleg mesajul, omul e roacker hardcore, cu atitudine cool si prieteni la fel de hardcore.

E tipul de om care se revolta ca restul lumii asculta altfel de muzica decat el.

Nu va ganditi ca sunt impotriva sau asa ceva, pentru ca ascult rock si imi place extrem de mult, e cel mai amplu stil de muzica pentru mine, cat despre manele, imi sunt dizgratioase si lipsite de inteles.

Asta nu inseamna ca oamenii care le asculta sunt ca ele. (desigur, manelele au o influenta vasta asupra manelistilor si cocalarilor din intreaga Romanie, si recunosc ca si eu fac glume pe seama lor). Consider rockerii niste oameni destepti. Am o multime de prieteni rockeri si pot sa spun ca cel mai prost dintre ei este destept prin gloata de lume. Dar, eu nu inteleg aceasta rivalitate rock-manele. Sunt foarte multe stiluri de muzica pe care rockerii nu le suporta, nenumarate... De ce se trimit mass-uri numai cu rock vs. manele?? Nu cred ca un metalist asculta si folclor popular, sau pop... Sau un manelist punk.

Referitor la mesajul din mass (nu cunosc persoana respectiva, cred ca e de pe undeva din Brasov) de aceea imi permit sa comentez. Se incepe cu mirosurile respectivilor dusmani. Vasazica rockerii au miros de iasomie, iar manelistilor li se ofileste iasomia in mana. So... eu as face in felul urmator, hai sa impartim lumea in doua: ROCKERI si MANELISTI. Pe toate produsele din magazinele de sprayuri, deodorante & co. sa se stearga "for men" si sa se scrie "pentru manelisti" ar fi mult mai simplu pentru ca asta este.. manelistii put, rockerii nu put.

Manelistii se dau cu gel in cap, rockerii isi ingrijesc parul, de aceea si-l lasa lung. Pai hai sa ne gandim putin la tigani. Sunt doua feluri de tigani. Cei stilati, cu vile si putintel mai culti, si cei nespalati din tomberoane. Aspectul celor stilati:putin mai culti si ingrijiti. Aspectul celorlalti: Par lung, nespalat, netaiat, incurcat. Cei "stilati" sunt manelistii.. pentru ca aia sunt ei prin definitie.. tigani stilari cu "valuare". OK, intr-adevar, rockerii au parul ingrijit, dar nu asta se intelege prin mass.

Manelistii sunt nespalati, rockerii se spala des. Da.. este o antiteza intre cele doua tipuri, nu stiu cum, dar culmea, tot manelistii cad in negativitate si aici. Avem un rocker.. un exemplu, il supunem la mai multe probe, si el nu se spala des. Gata, ii punem alta eticheta, caci e manelist. Nu te speli, nu asculti rock. Sa fie clar.

Manelistii se scuipa, rockerii se bat cu apa. De ce nu cu pistoale cu apa? Atat de retarzi sunt? M-a dezamagit complet acest mass.

Manelistii au tarfe, rockerii au fete bune care nu sunt tarfe. Este total dezaprobator. In general, fetele bune sunt considerate tarfe. (nu toate). Asta e una. A doua: cand iti faci o prietena, abia la sfarsitul relatiei descoperi ca a fost tarfa. Deci daca un rocker se pricopseste cu o panarama, inseamna ca e manelist?

Manelistii dau din buric si din cur, rockerii din cap si maini. Din contra, manelistii dau din maini.

Toata lumea a facut campanii anti-manele, nimeni nu a facut anti rock. Hmm.. dupa cum ziceam mai sus, aceasta rivalitate se amplifica.. Si manelistii sunt mult mai ai dracului. Nu ziceati voi ca rockerii sunt linistiti si nu au treaba cu scandalele? Pai uite cine sare la bataie..

Manelistii poarta tricouri roz mulate, rockerii negre largute. Asa si? Toata lumea vede stilul, nu e nevoie sa precizezi

Manelistii injura urat, rockerii inventeaza injuraturi pe moment. Pai deci manelistii stiu injuraturile din carti de bancuri iar rockerii injura frumos?!

Manelistii nu il trimit mai departe.. Rockerii rad si il trimit. Pariu ca 80% din rockeri NU l-au trimis mai departe?

In final, ideea este bine gandita, dar prost conceputa. Daca faceti un mass anti-manele, faceti-l curat si adevarat. Dar numai sa reiasa mesajul "ANTI-MANEA"

Peace! :D:D

------------------------------------------------------------------------------------------------

Postat de : Mada.

15, 4,75... Noi sa fim sanatosi..

15 ani. 15. Bai cum suna. Mi se pare asa matur.. Mie tot imi vine sa zic ca am 12-13 ani (nu fac referire la inaltimea mea). Deci saptamana trecuta am facut 15 ani... Habar nu am de nicio diferenta... Adica multi ma intreaba: "si.. cum te simti la 15 ani?:>" Iar eu fac o fatsa de adolescent matur interesat de ceea ce ma intreaba omul intelept si raspund cu un aer filozofic: "pai.. e greu de explicat.. e .. cum sa zic... totul devine interesant caci.." pana mea... Nu vad nimic, o dau cotita.. ma dau lovita:))... Faza e ca multi tipi de varsta asta dau raspunsuri in totalitate hotarate la aceasta intrebare.. si asta ma ingrijoreaza... Asta e.. (vorba finala a romanului) noi sa fim sanatosi!

Asa.. ce s-a mai intamplat.. pe la scoala.. Am luat un 4.75 la chimie. Da.. stiu. Mai, macar e 5. Adica macar e 4.75. Nu 4... Si in plus capacitatea intelectuala nu consta intr-o nota.. Poate sa fie sub nota , sau peste. In cazul meu alterneaza:))...

Si cum ziceam, noi sa fim sanatosi. Vorbim maine. Paa!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

Postat de: Mada

Flacara stinsa

Pot sa jur. Pot sa jur ca din 12 vieti, as da 13 ca sa te intorci. Mi-ai promis ca vii, si eu te-am asteptat. Mi-ai spus ca esti poet, iar eu sunt muza ta. Si m-ai mintit. Mii de cuvinte scrise pe pagini albe, secate de mult de bucurie, milioane de poeme catre inima din tine, zac pe masa mea si asta ma doare... Ma doare ca zac degeaba, in umbra... in umbra unei lumanari aproape stinse.. cu flacara inmuiata in tacere si caldura seaca, in ochi mari... holbati fara niciun scop. Iar langa ea un trandafir de mult apus. De mult vestejit. Trandafirul alb scos din puritate si neprihanire ce pazeste deseori fereastra intredeschisa a camerei mele intunecate. "Oare mai vii?" soptesc peretii deseori, cu sughituri in plansete, si cu fulgi calzi de zapada ce se ametesc in jurul flacarii rosiatice...

Mi-ai promis ca vii si ca vom pleca departe de camera asta. Ca ne vom intrece cu stelele si vom privi in jos catre nori, ca vom avea aripi si ca ne vom amesteca sufletele intr-unul singur, pana ce se vor evapora si vor pleca departe si ele deasupra tuturor, iar centrul galaxiei vor ele... Mi-ai promis ca vom innopta intr-un cort, departe, numai eu, tu si noi... Mi-ai promis ca ne vom canta iubirea in fata tuturor florilor din lume si ca mi le vei culege si vei face un buchet din ele si vom zbura cu ele din nou, spre alt lacas... si ne vom transforma vietile intr-una singura, cu un singur fir, un singur suflet si o singura soapta aruncata cu grija la ureche.

O soapta care spune: "Te iubesc!"

--------------------------------------------------------------------------------------------

By Mada.

A fost...

Au trecut parca repede, dar greoi. Erau colorati, si totusi cu momente vagi.. albe. Sau uneori negre, dar indeajuns de scurte incat sa nu renunt la tot, pierzandu-mi scopul. Au fost cei 8 ani batrani de scoala generala. Tot prin adevarul antitezelor as putea sa zic ca au fost lungi.. fara final, dar totusi destul de scurti sa imi pot permite sa ii explic sufletului ca au trecut... Ca nu ii voi mai intalnii.

Si-au anuntat venirea cu 3-4 ani inainte, iar cand au sosit, nu au batut la usa. Au intrat brusc si au iesit la fel, acum alergand din ce in ce mai repede timp de un semestru, de parca nu le-a placut prezenta mea si incearca sa scape de ea, care alearga dupa ei, implorandu-i sa se intoarca.

Avea doua codite impletite, lungi, ce se inveau in prima banca de la fereastra, unde soarele arogant isi arunca cele mai orbitoare raze pe mainile ei firave de pe bancuta. Era uimita de ce ii oferea invatatura, si de lumea din jurul ei care vorbea si se contrazicea, cu exceptia ei care prin zambetul naiv ii apropa pe toti. Mai tarziu s-a intalnit maestrii, profesorii pe care nu ii avea.
La inceput erau asprii si o dezaprobau din priviri. Cand se intampla asta, o parte din moralul ei de elev tacut, se prabusea. Si se prabusa de sus, de pe stanca cea mare, tocmai in oceanul cu rechini. Tocmai de langa gandurile si ambitiile mari, in descurajare si cadavrele scopurilor ei. Acea fetita eram eu. Eram eu! (repet si acum, ca sa poata intelege si celelalte parti din mine).

Ca orice copil, cateodata priveam acel templu maret al cunoasterii, ca pe un loc de joaca, si incalcam rareori regulile. Intram dupa profesor sub pretextul ca am cazut pe holuri, dand vina pe colegii mai mari. Radeam in hohote la situatiile neplacute ale vreunui profesor, tocmai pentru faptul ca imi displacea. Nici de cum ca situatia ar fi prea amuzanta. Iar tu, cel care citesti aceste randuri, nu zambii, ai trecut prin ce am trecut eu, si faceai la fel. Tuturor ne-au zburat gandurile cu aripi largi pe fereastra clasei, dupa ce spargeau grilajul puternic si mergeau departe, spre cer... In locuri nebanuite poate nici de noi, in timp ce creta vorbea singura pe tabla. Asa ne vom lua si noi, mai departe zborul, spre alta scoala, spre liceu. Tot in sprijinul acelui "tarait" de clopotel zglobiu si plin de viata. Si totul ramane in urma. Cei 8 frati ai mei de scoala, cei 25 de colegi, cele nu stiu cate fete de maestrii duri, unii blanzi, altii indiferenti... Imi voi aduce aminte multi ani de acum in colo de fosta mea, a doua casa, printr-un sertaras al tuturor gandurilor mele, scaldate de oceane de stari diferite. Dar numai nostalgia va inunda sertarasul gandurilor legate de scoala mea generala.

Memorii de iarna...

Brad, iarna, globulete, zapada, instalatii, luminite, stelute, sanie, frig, cozonac, puritate, sarbatoare, bomboane, beteala, sunet de clopotei, colinde, om de zapada, patine, copiii fericiti si chiar Mos Craciun...

Toate acestea ma duc cu gandul departe, ma poarta cu ele in timp, in trecut, reamintindu-mi clipe de neuitat alaturi de prieteni si familie de sarbatorile de iarna, care reprezinta cele mai frumoase momente din an, pentru mine.

Inca de mic copil, inocent si prostanac, am fost invatata ca atunci cand vine frigul, ingerasii coboara din ceruri ca sa imi dea mie zapada, pacalindu-ma sa ies afara, ca spiridusii mosului sa fure cozonacii facuti de bunica, iar ca recompensa sa puna cadouri sub brad, Mos Craciun fugind repede cu sania lui ca racheta, ca eu sa nu il vad. Stiam ca ingerii imi vegheaza somnul, ca atunci cand ma voi trezi de dimineata sa imi dea putere sa desfac toate cadourile uriase ale mosului.

Prima data cand am vazut zapada a fost pe la 4-5 ani. Pentru ca nu ninsese pana atunci. Iar cand am vazut-o, m-am blocat (zic parintii). Am stat cateva minute fara sa scot un cuvant iar apoi am pus mana pe ea. Era rece si m-am speriat. M-am acomodat cu ea, si m-am bucurat de fulgii ei.

Singurul motiv din cauza caruia eram suparata de Craciun era acela ca mama nu ma lasa la colindat, cum facea restul copiilor mai mari, care veneau la usa noastra cantand.

Cand m-am facut mai mare, am plecat si eu sa colind. Ma bucuram asa de tare cand oamenii imi dadeau bomboane, caci fructele le aruncam. Nici acum nu imi plac. Era o atmosfera de vis. Tata se ducea in fiecare an sa cumpere brad, il alegea pe cel mai maret si elegant ca sa fie pe gustul meu. Eu veneam seara de la colindat cu vocea ragusita si cu mersul lenes, obosita... si ma bagam in patura.

In iernile mai apropiate nu mai mergeam la colindat cu acelas farmec ca pe vremuri. Descoperisem patinoarul. Mi-am cumparat patine si m-am bucurat de atmosfera ajunului, la patinoar.

Iar acum... mi se pare ca toate acestea se reduc. Tot farmecul si amintirile copilariei din iernile mele, s-au redus. Simt cum Craciunul isi pierde farmecul odata cu inaintarea in ani. Acum nu mai exista miros de brad, caci cumparam toti brad artificial pentru a economisi bani. In casa miroase a plastic.

Lumea nu le mai deschide usile colindatorilor, din acelas motiv, pentru ca economisim.

Mosul nu mai este atat de bogat cu copiii, pentru ca dispare bunatatea. Si odata cu ea, zambetul nostru.

Merg pe strazi si incerc sa enumar deosebirile intre Craciunurile din viata mea.

Suntem mai rai cu totii. Cu totii vrem doar binele nostru. Cu totii ne inchidem in noi si furam pentru noi, si dispare si demnitatea.

Mi-as dori macar un Craciun ca atunci. Sa mai fiu din nou copil mic, sa plang cand mosul intarzie la mine, si sa rad cand o batranica a alunecat pe gheata. Cand nu ma mai preocupa nimic, cand nu era nimic ca acum.

Acum plang dupa iernile de atunci, cum plangeam atunci ca batausul cartierului ma loveste cu bulgari in fata. Dar lacrimile nu aveau acelas scop, nici pe departe.

Imi doresc sa plec in trecut, si sa raman acolo pentru totdeauna. Sa nu mai vin niciodata aici.

SARBATORI FERICITE !

-------------------------------------------------------------------------------------------------

Postat de: Mada.