marți, 16 februarie 2010

A fost...

Au trecut parca repede, dar greoi. Erau colorati, si totusi cu momente vagi.. albe. Sau uneori negre, dar indeajuns de scurte incat sa nu renunt la tot, pierzandu-mi scopul. Au fost cei 8 ani batrani de scoala generala. Tot prin adevarul antitezelor as putea sa zic ca au fost lungi.. fara final, dar totusi destul de scurti sa imi pot permite sa ii explic sufletului ca au trecut... Ca nu ii voi mai intalnii.

Si-au anuntat venirea cu 3-4 ani inainte, iar cand au sosit, nu au batut la usa. Au intrat brusc si au iesit la fel, acum alergand din ce in ce mai repede timp de un semestru, de parca nu le-a placut prezenta mea si incearca sa scape de ea, care alearga dupa ei, implorandu-i sa se intoarca.

Avea doua codite impletite, lungi, ce se inveau in prima banca de la fereastra, unde soarele arogant isi arunca cele mai orbitoare raze pe mainile ei firave de pe bancuta. Era uimita de ce ii oferea invatatura, si de lumea din jurul ei care vorbea si se contrazicea, cu exceptia ei care prin zambetul naiv ii apropa pe toti. Mai tarziu s-a intalnit maestrii, profesorii pe care nu ii avea.
La inceput erau asprii si o dezaprobau din priviri. Cand se intampla asta, o parte din moralul ei de elev tacut, se prabusea. Si se prabusa de sus, de pe stanca cea mare, tocmai in oceanul cu rechini. Tocmai de langa gandurile si ambitiile mari, in descurajare si cadavrele scopurilor ei. Acea fetita eram eu. Eram eu! (repet si acum, ca sa poata intelege si celelalte parti din mine).

Ca orice copil, cateodata priveam acel templu maret al cunoasterii, ca pe un loc de joaca, si incalcam rareori regulile. Intram dupa profesor sub pretextul ca am cazut pe holuri, dand vina pe colegii mai mari. Radeam in hohote la situatiile neplacute ale vreunui profesor, tocmai pentru faptul ca imi displacea. Nici de cum ca situatia ar fi prea amuzanta. Iar tu, cel care citesti aceste randuri, nu zambii, ai trecut prin ce am trecut eu, si faceai la fel. Tuturor ne-au zburat gandurile cu aripi largi pe fereastra clasei, dupa ce spargeau grilajul puternic si mergeau departe, spre cer... In locuri nebanuite poate nici de noi, in timp ce creta vorbea singura pe tabla. Asa ne vom lua si noi, mai departe zborul, spre alta scoala, spre liceu. Tot in sprijinul acelui "tarait" de clopotel zglobiu si plin de viata. Si totul ramane in urma. Cei 8 frati ai mei de scoala, cei 25 de colegi, cele nu stiu cate fete de maestrii duri, unii blanzi, altii indiferenti... Imi voi aduce aminte multi ani de acum in colo de fosta mea, a doua casa, printr-un sertaras al tuturor gandurilor mele, scaldate de oceane de stari diferite. Dar numai nostalgia va inunda sertarasul gandurilor legate de scoala mea generala.

miercuri, 9 decembrie 2009

Memorii de iarna...


Brad, iarna, globulete, zapada, instalatii, luminite, stelute, sanie, frig, cozonac, puritate, sarbatoare, bomboane, beteala, sunet de clopotei, colinde, om de zapada, patine, copiii fericiti si chiar Mos Craciun...


Toate acestea ma duc cu gandul departe, ma poarta cu ele in timp, in trecut, reamintindu-mi clipe de neuitat alaturi de prieteni si familie de sarbatorile de iarna, care reprezinta cele mai frumoase momente din an, pentru mine.


Inca de mic copil, inocent si prostanac, am fost invatata ca atunci cand vine frigul, ingerasii coboara din ceruri ca sa imi dea mie zapada, pacalindu-ma sa ies afara, ca spiridusii mosului sa fure cozonacii facuti de bunica, iar ca recompensa sa puna cadouri sub brad, Mos Craciun fugind repede cu sania lui ca racheta, ca eu sa nu il vad. Stiam ca ingerii imi vegheaza somnul, ca atunci cand ma voi trezi de dimineata sa imi dea putere sa desfac toate cadourile uriase ale mosului.


Prima data cand am vazut zapada a fost pe la 4-5 ani. Pentru ca nu ninsese pana atunci. Iar cand am vazut-o, m-am blocat (zic parintii). Am stat cateva minute fara sa scot un cuvant iar apoi am pus mana pe ea. Era rece si m-am speriat. M-am acomodat cu ea, si m-am bucurat de fulgii ei.

Singurul motiv din cauza caruia eram suparata de Craciun era acela ca mama nu ma lasa la colindat, cum facea restul copiilor mai mari, care veneau la usa noastra cantand.


Cand m-am facut mai mare, am plecat si eu sa colind. Ma bucuram asa de tare cand oamenii imi dadeau bomboane, caci fructele le aruncam. Nici acum nu imi plac. Era o atmosfera de vis. Tata se ducea in fiecare an sa cumpere brad, il alegea pe cel mai maret si elegant ca sa fie pe gustul meu. Eu veneam seara de la colindat cu vocea ragusita si cu mersul lenes, obosita... si ma bagam in patura.


In iernile mai apropiate nu mai mergeam la colindat cu acelas farmec ca pe vremuri. Descoperisem patinoarul. Mi-am cumparat patine si m-am bucurat de atmosfera ajunului, la patinoar.


Iar acum... mi se pare ca toate acestea se reduc. Tot farmecul si amintirile copilariei din iernile mele, s-au redus. Simt cum Craciunul isi pierde farmecul odata cu inaintarea in ani. Acum nu mai exista miros de brad, caci cumparam toti brad artificial pentru a economisi bani. In casa miroase a plastic.

Lumea nu le mai deschide usile colindatorilor, din acelas motiv, pentru ca economisim.

Mosul nu mai este atat de bogat cu copiii, pentru ca dispare bunatatea. Si odata cu ea, zambetul nostru.

Merg pe strazi si incerc sa enumar deosebirile intre Craciunurile din viata mea.


Suntem mai rai cu totii. Cu totii vrem doar binele nostru. Cu totii ne inchidem in noi si furam pentru noi, si dispare si demnitatea.


Mi-as dori macar un Craciun ca atunci. Sa mai fiu din nou copil mic, sa plang cand mosul intarzie la mine, si sa rad cand o batranica a alunecat pe gheata. Cand nu ma mai preocupa nimic, cand nu era nimic ca acum.


Acum plang dupa iernile de atunci, cum plangeam atunci ca batausul cartierului ma loveste cu bulgari in fata. Dar lacrimile nu aveau acelas scop, nici pe departe.




Imi doresc sa plec in trecut, si sa raman acolo pentru totdeauna. Sa nu mai vin niciodata aici.


SARBATORI FERICITE !



-------------------------------------------------------------------------------------------------


Postat de: Mada.

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Sunt prost, deci exist !


Mda... Se pare ca vremuri trec, vremuri vin, oameni apar, dispar, dar prostia ramane. Ce e mai rau, e ca e contagioasa. Am stat si am analizat singura, si prin ecletismul mai multor pareri, am constatat ca prostia se instaleaza in oameni, si ea pe clase. Pe clasele sociale precum cacatul (vezi http://www.bascalie.ro/forum/100?topic_key=17863 ).


Ei bine, multi reprezentanti ai prostiei sunt acum printre noi, altii au murit, iar altii se vor naste. Pentru ca ea se transmite precum sida. Se instaleaza in tine, si nu vei mai putea scapa de ea. Si ea tot pe etape este.

Partea buna e ca societatea de fapt, se bazeaza pe prostie. Altfel nu ar mai exista oameni. Si in font, sa recunoastem, nu am putea trai fara prosti, iar lumea nu ar exista fara ei. Caci fara prosti, nu ar exista destepti. Nu putem fi toti destepti. Si inca o afirmatie- toti, in adancul nostru suntem prosti. Cunosc multi oameni. Si i-am analizat. Mai mult de jumatate din ei sunt posesorii urmatoarelor tipuri de prostie :


1. Prostia naturala.


Prostia naturala face parte din copilaria noastra. E o boala trecatoare, si nici macar nu e grava. Defapt e.. banala. Toti ne nastem cu ea (Caci vorba aceea, nimeni nu se naste destept). Avantaj: Ea e de inceput, si trece fara sa ne dam seama, nu va faceti griji.(HAPPYYYY) Dezavantaj: La unii s-ar putea sa nu se vindece. Ea se va transforma in prostie inocenta. (SAAAAAAD).



2. Prostia inocenta.


El este prost din definitie, boala este sortita, ea este o urmare a prostiei naturale, si nu se dezvolta. Prostia inocenta ramane pana la sfarsit, caci nu se agraveaza, si din pacate, nici nu scade. Spre deosevire de prostia naturala, cea inocenta nu se va vindeca, nu are sanse. Cel mai mare avantaj la posesorii prostiei inocente este ca, de atata inocentsa, ei nu stiu ca sunt prosti. Si decat sa fii mustrat de tine insuti ca esti prost, mai bine nu stii, si traiesti cu gandul fericit ca esti destept.. (HAPPYYYYYY).

Dezavantajul este ca.. desi tu nu vezi, ceilalti observa. Ca nu e greu deloc sa iti dai seama. (SAAAAAD)


3. Prostia fantasma.


Spre deosebire de prostia inocenta, ea baga constiinta in posesorul ei. Cu alte cuvinte, Prostul fantoma, stie ca e prost, dar ascunde prostia in el precum fantomele. Acest gen de prost isi ascunde prostia bine, dar face pe inteligentul tacand din gura, sa fie apreciat.

Avantaje: Te poti integra usor in grupuri de inteligenti pentru ca nu isi vor bate capul sa te bage la itnerogatoriu, sa iti testeze stiinta, deoarece va fi uimit de tacerea ta si te va lasa in pace. (HAPPYYYYYY).

Dezavantaj: vei putea fi atat de prost incat te vei integra in grupuri de oameni foarte destepti, si atunci, lor li se va parea suspecta privirea ta goala, si tacerea, si te va testa intrebandu-te ceva dificil precum "cum te cheama?" iar tu vei ramane fara cuvinte (precum un moldovean veritabil) si vei fi exclus in suturi. (Super SAAAAD).


4. Prostia bomba.


Prostia bomba este cea care se imprastie. Acest tip de prostie, nu tine seama de posesorul ei. Adica nu este neaparat ca el sa stie ca e prost, sau sa stie ca nu e prost.. e neinteresant. Ea este genul de prostie care este atat de contagioasa, ca se molipseste si din departare, prin mijloace inbanuibile (telefonul, messenger.. etc). Cu un singur cuvant, atungi creierul si celorlalte persoane.

Avantaje: Prostul bomba are o calitate foarte mare (aia inteligentii o numesc influentabilitatea). Prostii bomba, ca si cei fantasma, se pot integra in grupuri de destepti, dar cei fantasma nu pot face ce fac si cei bomba, adica sa ii molipseasca pe aia invatatii, sa ii faca frati cu el. El chiar poate schimba lumea. (Super-Super HAPPPYYYY).

Dezavantaj: Sa nu fii prost-bomba. Dar sa intrii in contact cu posesorul prostiei bombe. Vei fii sub influenta lui, si nu vei mai avea scapare. (SAD).


Si ultimul tip de prostie:


5. Prostia Hollywoodiana.


E greu. E greu sa fii vedeta proasta. Adica acest tip de prostie cuprinde toate categoriile de mai sus, numai ca isi gaseste casa in celebritati. Ea e des intalnita. Aprindeti televizorul si intalniti toaaaaaata gama de prostie. (exemplu la noi in tara: Vezi http://www.youtube.com/watch?v=tibeoDFsrkI ).


Avantaje: idem 1,2,3,4.

Dezavantaje: prea multe.


Lumea se dezvolta odata cu tehnologia, sunt absolut sigura ca vor aparea ince 10 tipuri de prostie in 6 ani de acum in colo.


.........................................................................................................................................................................

HEAL THE WORLD

HEAL THE STUPIDITY

HEAL YOURSELF

........................................................................................................................................................................


TU DIN CE CATEGORIE FACI PARTE?

.......................................................................................................................................................................



-The end-




Postat de: Mada.







duminică, 22 noiembrie 2009

Rasism. Pro sau Contra?


Nu. Azi nu e o poveste creativa ci realista. Rasismul. De cand traiesc locuiesc in Romania. E o tara frumoasa, extrem de frumoasa. Din punct de vedere geografic pot spune ca e perfecta. Insa cum nimeni nu poate fi perfect in totalitate, shi pe ea o strica ceva. Spun "ceva" pentru ca nu imi permit sa le spun "cineva". E vorba de natiile straine, care pur si simplu put. Nu vreau sa jignesc (la mine "put" inseamna a fi defect). Cum spuneam, ele nu put doar la figurat, ci si la propriu.


In perioada asta au avut loc alegerile. Au fost bagate urnele in scoli, a fost nebunie mare prin orase cu chipurile candidatilor pe toate gradurile, iar programele TV imbacsite cu incapabili care candideaza, toti vand aceeasi replica cu "pensii shi salarii mai mari, gropi astupate..". Dar niciunul nu a facut afirmatie buna. Niciunul nu face ceva bun. NICIUNUL NU SPUNE "NU VOM MAI AVEA STRAINI IN TARA". Daca niciunul nu zice asta, logica e ca toti vor sa ii pastreze in tara pe turci, tatari, macedoni, moldoveni... Deci de aici rezulta ca niciunul nu e rasist. Daca niciunul nu e rasist, DE CE injurati mai tiganii? de ce ii inlaturati. NERASISTILOR.


Daca ii iubiti asa mult pe astia strainii, de ce nu le dati o functie ubna in stat? De ce nu faceti modificari de imn? Cum ar fi:


Desteapta-te tigane,

Din somn moldovenesc

In care te-adancira barbarii de tatari.

Acum ori niciodata

Sa dam dovezi la satra

Ca-n aste maini mai curge

Un sange macedoooon. Un sangeeee macedoonn.


Adineauri am stat de vorba cu o moldoveanca. Tare fata. Grasuta, ipocrita, blonda.. ce mai conteaza. Nu vreau sa fac cunoscuta convorbirea cu ea, dar din spusele ei, se facea stapana pe spusele mele si pe tot ce sunt eu. M-a facut de rahat la figurat. Defapt m-am simtit de rahat dupa ce am vorbit cu ea. Si nu, nu i-am intors-o pentru ca sunt Romanca cu demnitate.


Sunt eleva. Invat la o scoala obisnuita, cu elevi de toate culorile. Pardon. De toate religiile si natiile. Turcanezii mici, dau peste tine prin pauze, si scot cuvinte spurcate printre clabucii de lapte de la gura oferit de guvern, ca le este lene sa se stearga. Ba mai mult, la scoala se fac proiecte cu cat de bine e sa ne intelegem toti in aceasta scoala. Dar ala care a promovat proiectul, oare de cate ori a zis "Doamne, nu scapam odata de tigani?" Credeti ca niciodata nu a zis? Va inselati. Ei nu doar ne manipuleaza, ci pun stapanire pe noi fortandu-ne sa le acceptam influentele lor diabolice, asa cum au luat romanii de la greci. Numai ca romanii au facuto de buna voie.


Tiganii ne baga pe gat cu forta muzica traditionala cu bani valoare si avere, iar macedonienii ne obliga sa dansam pe horele lungi si plictisitoare, spurcate shi enervante, la nunti de romani. Ce mai, ne-am prostit de tot.

Iar cand te duci in casa instabila a moldovenilor (instabila deoarece ei misuna prin toata tsara) , adica Moldova, ei vada ca esti Roman si iti vorbesc arogant, shi de sus. Pai ba , asta care puti a branza moldoveneasca, tu imi zici mie sa plec? E imposibil., incredibil, inacceptabil.



Ce am avut eu de zis, am zis. Dar nu m-am lasat, am cules pareri din minti uriase, si le-am instaurat aici, pe blogul meu.


"Dragi valahi, Paziti-va viitorul de pagina de mai sus (o fila din libertatea despre manelisti) , peste 20 de ani de acum in colo tiganii se vor inmulti in mod exponential depasindu-ne numeric. Tiganii au pus stapanire pe pamanturile, identitatea si pielea noastra alba. Atunci tiganii ne vor inrobi copiii crescandu-i ca pe ai lor, si in final ne vor omori barbatii, ne vor viola femeile, lasandu-le gravide cu puradeii lor. Defapt si de drept ne vor distruge poporul. Dragi valahi, treziti-va odata din somnul cel de moarte si organizati-va in gherile secrete pina in maxim 20 de persoane si faceti atentate cu bombe puternice la orisice asezamant tiganesc din Valahia pana vom starpi absolut toti tiganii"


Un om realist, talentat, ingenios. Stati chill, dragi tigani, nu va va prinde nimeni deoarece suntem prea cocalari si puturosi sa va luam si sa va starpim cum zice nenea de mai sus.


Acum urmeaza seria de conversatii de pe mess cu oameni, carora le cer pareri despre acest subiect.


Anonim ( a dorit sa ii fie numele neprecizat)


Blogger: Buna, ce parere ai despre moldoveni si despre rasism in general?

Anonim: WTF ?

Blogger: macar o parere.

Anonim: Tiganii

Anonim: put :))

Blogger: Atat?

Anonim: da, pa.

---------------------------------------------------------------------------------------------


Vlad (13 ani)


Blogger: Buna

Blogger: Ce parere ai despre rasism, tigani, moldoveni, macedoni si turci?

Vlad: Eu sunt rasist

Vlad: Nu suport tiganii

Vlad: pentru ca mai nou romii sunt trecuti romani in acte.

Blogger: Ce te-ar face sa accepti prietenia lor?

Vlad: un ghiveci in cap

Vlad: sau o sticla de vin

Blogger: Crezi ca Romania are nevoie de un presedinte rasist?

Vlad: Categoric.

Blogger: Multumesc mult pentru timpul acordat.

--------------------------------------------------------------------------------------------


Dana (18 ani)


Blogger: Ce crezi despre rasism?

Dana: Rasismul e un sentiment comun, toti il simtim, nimeni nu il dovedeste.

Blogger: Ce te-ar face sa accepti prietenia unui tigan?

Dana: Un gest frumos oferit de el.

Blogger: Crezi ca Romania are nevoie de un presedinte rasist?

Dana: evident:)) nu se simte nevoia?

Blogger: Multumesc.


-----------------------------------------------------------------------------------------------


Banuiesc ca v-au mai luminat dorintele mele si ale oamenilor intr-un final, sa se mai repare cu scoci ce a fost spar in tara asta facuta bucatele. Stricata de natiile de oameni straini, nefrati cu noi.


In final va dau un link cu o stire moldoveneasca sa vedeti ce se intampla in Romania daca nu exista conducere http://www.gandul.info/eveniment/eleva-eminenta-violata-aruncata-intr-put-plin-animale-moarte-850341 .


Sa dea Domnul ca la acest mandat sa iasa un om cu minte, mintea in creier, creier in cap, capul pe umeri, umerii sustinuti bine pe corp, corpul stabilit pe picioare, iar picioarele bine infipte in pamant. Asta imi doresc.


Pana atunci, ceao!




-----------------------------------------------------------------------------------------------


Scris si postat de: Mada.







miercuri, 14 octombrie 2009

Padureanca


Hi! Azi va voi povesti despre o super-super fata (femeie). Totul a inceput pe la pranz cand clopotelul de intrare la ora de Lb. romana isi facuse importanta auzita, stimata doamna profesoara Frunza (ca tot veni vorba de fauna) isi facuse aparitia zambind la catedra. Printre sutele de definitii si exercitii facute la clasa, profesoara incepuse sa vorbeasca despre nu stiu ce titlu numit "Padureanca". In acel moment, un haos total se declansase in capul meu, mii de neuroni alergau pe drumuri gresite, iar imaginatia zbura pe undeva prin... Jungla?! Deci printre sutele de liane si buruieni dese, copacei cu ramuri inalte si extraordinar de intinse, aparu o doamna corpolenta, eleganta, plinuta, numita Padureanca. De ce i se spunea Padureanca? NU, nu pentru ca era pe acel peisaj cu fauna mirobolanta, ci fauna era pe ea. Da! Era o femeie extraordinar de paroasa. Par pe limba, par pe fatsa, par in talpi, peste tot. Ea era Padureanca din mintea mea. In momentul cand aparuse in a mea imaginatie, am izbucnit in ras, am deschis manualul la o pagina oarecare, am luat instrumentul de toate zilele (pixul) si am desenat femeia-arici excluzand toate exercitiile de pe pagina respectiva si aplicatiile. I-am facut portretul exaact asa cum aparuse in creierul meu, si privind opera la fel de mirobolanta precum parul sau, izbucnesc iar in ras, profesoara oprindu-se din citit. Ochelarii ei cazura adanc pe nas, iar privirea ei trecatoare peste 5 randuri de banci, depista fata obraznica cu gandul la padurence in ora ei. M-a ochit pe mine. Iar zambetul de inceput de pe figura sa, a fost.. doar pentru inceput caci acum fusese innorat de catre mine, sau de.. Padureanca.


-Tu!

-Da, eu?

-Tu fetito, tu! (gest cu degetul batranesc care exprima "rautate mica")

-Eu.. :D. (abia putand stapanind rasul neastamparat)

-Rezolva exercitiul 8.


Etc, etc.. rezolv exercitiul 8, la fel, cu teama de a pierde controlul rasului si de a disparea Padureanca paroasa si nesuferita din gandul meu zburator. Colegii nedumeriti incep sa isi intoarca privirea spre mine ca la avioane, dand din umeri.


Cam asa a decurs o zi plina de .... padure, urmata de ruptul filei din manual cu faimoasa Padureanca si... bineinteles cu strigate interioare ce sunt prezente chiar si acum, cum ar fi:

"Padureancoooooooooo, lasa-ma in paceeeeeeeee!"

miercuri, 10 iunie 2009

Vampire Heart


Nu vreau sa incep o noua postare cu: "nici nu stiu cu ce sa incep" dar adevarul este ca asa e. Este vorba... stiti voi... cred ca unii o sa inteleaga ceva gresit... Varcolaci. Si totusi voi credeti ca exista vampiri si varcolaci si alte fiinte ale noptii?

Probabil ati auzit povestile acelea naive de demult... ati trecut cu vederea.

Dar.. vampirii... cum auzim si noi, nu fac parte din ceea ce vedem de zi cu zi... Va-ti intrebat vreodata daca sunt fiinte posibil de atins? Daca traiesc in umbra, daca sunt reali, daca e un mit sau se considera pur si simplu un mister, ori vampirii exista printre noi fara sa ne dam seama? Si totusi, pe mine, sincer ceea ce ma atrage cel mai mult este incertitudinea, misterul, instabilitatea.. sau chiar... curiozitatea. Libertatea de a cauta fara sa imi destainui scopul ce caut, ma incurajaza in tacere sa nu renunt la acest vis. DA! Poate ei exista. Si... daca e un cosmar?? Caci dupa simpla gandire umana , un monstru cu chip de om, insetat de mortalitate si sange nu ar fi chiar ceva placut.



Dar, lasa-te in voia vietii... Daca esti indragostita de o poveste imposibila, traiesti si mori cu ea, caci vampirii sunt vii numai dupa conceptiile oamenilor. Ei traiesc aici, caci asta vreau eu sa cred. Sunt convinsa ca ceea ce este la exterior e seductia inexprimabila. O persoana cu o stralucire deosebita nu numai a chipului, ci si a frumusetii interioare, sa para un vanator de oameni? Un criminal??


Si ma mai intreb ce iubeste inima mea de vampir? Si o data cu intrebarea, imi raspund atat de repede incat imi pierd respiratia, si odata cu bataile inimii mele de vempir repezite, simtind un strop de respiratie in vene, mi-e frica sa nu ma iubeasca un singur om... Tot o inima de vampir.

Cum poate o inima infometata de sufletul altor persoane sa mai si iubeasca cu lacrimi inocente de criminali fara vina.


Hai pentru o secunda sa ne punem in locul fiintei intunecate, scaldata in tacere si in pofta de mortalitate a omenirii... Vampirul.

As putea trai o vesnicie? Sincer, DA. Vointa nu se combina numai cu fortele si darurile care ti le-a dat natura pentru calitatea ta de vampir, ci si cu inima ce acumuleaza tot si transforma in dorinte.

Trebuie sa fii mandru ca traiesti o vesnicie? Defapt fromularea este: inima mea insangerata mai poate rezista dupa ce a pierdut toate persoanele iubite, de-a lungul vietii?? Mai poate invia o inima scaldata in noroi si zgariata cu cutitul? NU, dar cum am zis, vointa unei inimi ce vaneaza oameni este puternica, indeajuns de puternica incat sa treaca mai departe.


Acum, eu chiar m-am simtit fiinta a intunericului scriind aceste propozitii, dar, mie chiar nu mi-e frica de moarte, de aceea pot sa risc, pot sa risc pentru ca vreau sa risc sa fiu ucisa de un posesor al unei vieti vesnice. Si nu al unui imparat al miturilor pe tronul intunecat dintr-o veche carte prafuita si uitata de strabunicii nostrii acolo unde nimeni nu a ajuns sa se mai iscaleasca pe ea, caci cine stie, poate ca cel care a scris-o a fost chiar personajul principal, vampirul ce candva a existat... Nu se stie cand, dar nici nu vreau sa aflu, caci iar voi fi descurajata de indemnurile de a afla, irosind misterul in pubele vechi, fara sa il mai capat dorind o inima de vampir iubitoare de sangele tau.

miercuri, 15 aprilie 2009

OUR LIFE


O noua postare... Ma simt onorata sa va impartasesc si voua o poezie dupa parerea mea... foarte adevarata... pe care am compuso azi, 15.04.2009 :D de dimineata.

Pot sa zic ca pur si simplu m-am uitat pe geam, am vazut adevarul, si am scris poezia.

Bineinteles ca inspiratia a venit o data cu o jumatate de ceasca de cafea :D hehe. FITI ATENTI:


Nu avem bani, suntem saraci
Ne enervam mereu si zicem ca avem draci.
Dar nimeni nu stie cum se explica
Ca fiecare om doua vile pe an ridica
In Romania multa lume a evoluat
A evoluat in bine, oameni rai au evadat.
Avem biserici multe, suntem foarte credinciosi
Stam pe nedrept la inchisoare , ce oameni misteriosi.
Ne punem toata speranta in omul cu halatul alb.
Ne ducem vii, ne intoarcem morti din acel palat.
Spitalele-s pline, ca Cernobilul isi face treaba.
Nimeni nu actioneaza, toti existam degeaba.
Ce vedem la televizor imitam si noi.
Apr vedete romanesti din ce in ce mai noi
Apar vedete ce inca nu stiu de ce acolo ajung
Gasesc motive, sa stea acolo pe termen lung.
Vrem sa fim respectati, fara sa respectam,
Sa nu muncim, dar sa avem ce sa mancam.
Natura a fost data sa o intretinem mereu.
Dar e tot mai poluata, sa o curatam e greu
Dam multa spaga, ca e mai usor asa.
Fara coruptie nu am mai exista.
Ne este tot mai dificil sa fim corecti
Nici cu noi insine tot nu suntem drepti.
Bei vin, te distrezi si petreci,
Ca asa prevad ale noastre legi
Cocalarii, pitipoancele au ajuns tot mai sus
Sunt exemple pentru noi, rau de tot ne-am dus.
Am ajuns intr-o groapa de unde ne ridicam cam greu
Am ajuns sa avem toti hainde de firma, aur ca suntem un mare EU.
Limbajul lasa de dorit si asa se va dezvolta.
Caci looserii sunt statui in calea ta.
Nea Costica de la colt are si el un tricou Puma
De fapt, toti avem… Te mai miri acuma?
Manelele la maxim se gasesc peste tot
Am uitat de muzica buna, de copilarescul Rock
La fel, se gaseste si violenta verbala.
Asta nu se poate numi nici inocenta murdara.
Maneaua e celebra, ne regasim in ea, sunt milionar
Si nu vad nimic, daca ma uit in buzunar.
Vad dezordine, sau poate macar un telefon de firma ratacit.
"Ce chestie! Oare de unde l-am ciordit?"
N-am scris asta sa ne-aducem aminte ce facem, cum suntem.
Si am scriso sa mai pasim putin inainte.
Pentru ca nimeni si nimic nu ne va opri.
Sa fim mai buni, mai de folos, oricat de greu ar fi.


Am vrut sa scriu si despre speciile de oameni :)) dar nu am avut timp :D o sa scriu dup'aia.


100% by me. Gracias.


ASTEPT COMMENTURI. :P


-------------------------------------------------------------------------------------------------


PUPICI :*:*:*