Brad, iarna, globulete, zapada, instalatii, luminite, stelute, sanie, frig, cozonac, puritate, sarbatoare, bomboane, beteala, sunet de clopotei, colinde, om de zapada, patine, copiii fericiti si chiar Mos Craciun...
Toate acestea ma duc cu gandul departe, ma poarta cu ele in timp, in trecut, reamintindu-mi clipe de neuitat alaturi de prieteni si familie de sarbatorile de iarna, care reprezinta cele mai frumoase momente din an, pentru mine.
Inca de mic copil, inocent si prostanac, am fost invatata ca atunci cand vine frigul, ingerasii coboara din ceruri ca sa imi dea mie zapada, pacalindu-ma sa ies afara, ca spiridusii mosului sa fure cozonacii facuti de bunica, iar ca recompensa sa puna cadouri sub brad, Mos Craciun fugind repede cu sania lui ca racheta, ca eu sa nu il vad. Stiam ca ingerii imi vegheaza somnul, ca atunci cand ma voi trezi de dimineata sa imi dea putere sa desfac toate cadourile uriase ale mosului.
Prima data cand am vazut zapada a fost pe la 4-5 ani. Pentru ca nu ninsese pana atunci. Iar cand am vazut-o, m-am blocat (zic parintii). Am stat cateva minute fara sa scot un cuvant iar apoi am pus mana pe ea. Era rece si m-am speriat. M-am acomodat cu ea, si m-am bucurat de fulgii ei.
Singurul motiv din cauza caruia eram suparata de Craciun era acela ca mama nu ma lasa la colindat, cum facea restul copiilor mai mari, care veneau la usa noastra cantand.
Cand m-am facut mai mare, am plecat si eu sa colind. Ma bucuram asa de tare cand oamenii imi dadeau bomboane, caci fructele le aruncam. Nici acum nu imi plac. Era o atmosfera de vis. Tata se ducea in fiecare an sa cumpere brad, il alegea pe cel mai maret si elegant ca sa fie pe gustul meu. Eu veneam seara de la colindat cu vocea ragusita si cu mersul lenes, obosita... si ma bagam in patura.
In iernile mai apropiate nu mai mergeam la colindat cu acelas farmec ca pe vremuri. Descoperisem patinoarul. Mi-am cumparat patine si m-am bucurat de atmosfera ajunului, la patinoar.
Iar acum... mi se pare ca toate acestea se reduc. Tot farmecul si amintirile copilariei din iernile mele, s-au redus. Simt cum Craciunul isi pierde farmecul odata cu inaintarea in ani. Acum nu mai exista miros de brad, caci cumparam toti brad artificial pentru a economisi bani. In casa miroase a plastic.
Lumea nu le mai deschide usile colindatorilor, din acelas motiv, pentru ca economisim.
Mosul nu mai este atat de bogat cu copiii, pentru ca dispare bunatatea. Si odata cu ea, zambetul nostru.
Merg pe strazi si incerc sa enumar deosebirile intre Craciunurile din viata mea.
Suntem mai rai cu totii. Cu totii vrem doar binele nostru. Cu totii ne inchidem in noi si furam pentru noi, si dispare si demnitatea.
Mi-as dori macar un Craciun ca atunci. Sa mai fiu din nou copil mic, sa plang cand mosul intarzie la mine, si sa rad cand o batranica a alunecat pe gheata. Cand nu ma mai preocupa nimic, cand nu era nimic ca acum.
Acum plang dupa iernile de atunci, cum plangeam atunci ca batausul cartierului ma loveste cu bulgari in fata. Dar lacrimile nu aveau acelas scop, nici pe departe.
Imi doresc sa plec in trecut, si sa raman acolo pentru totdeauna. Sa nu mai vin niciodata aici.
SARBATORI FERICITE !
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Postat de: Mada.
