miercuri, 14 octombrie 2009

Padureanca


Hi! Azi va voi povesti despre o super-super fata (femeie). Totul a inceput pe la pranz cand clopotelul de intrare la ora de Lb. romana isi facuse importanta auzita, stimata doamna profesoara Frunza (ca tot veni vorba de fauna) isi facuse aparitia zambind la catedra. Printre sutele de definitii si exercitii facute la clasa, profesoara incepuse sa vorbeasca despre nu stiu ce titlu numit "Padureanca". In acel moment, un haos total se declansase in capul meu, mii de neuroni alergau pe drumuri gresite, iar imaginatia zbura pe undeva prin... Jungla?! Deci printre sutele de liane si buruieni dese, copacei cu ramuri inalte si extraordinar de intinse, aparu o doamna corpolenta, eleganta, plinuta, numita Padureanca. De ce i se spunea Padureanca? NU, nu pentru ca era pe acel peisaj cu fauna mirobolanta, ci fauna era pe ea. Da! Era o femeie extraordinar de paroasa. Par pe limba, par pe fatsa, par in talpi, peste tot. Ea era Padureanca din mintea mea. In momentul cand aparuse in a mea imaginatie, am izbucnit in ras, am deschis manualul la o pagina oarecare, am luat instrumentul de toate zilele (pixul) si am desenat femeia-arici excluzand toate exercitiile de pe pagina respectiva si aplicatiile. I-am facut portretul exaact asa cum aparuse in creierul meu, si privind opera la fel de mirobolanta precum parul sau, izbucnesc iar in ras, profesoara oprindu-se din citit. Ochelarii ei cazura adanc pe nas, iar privirea ei trecatoare peste 5 randuri de banci, depista fata obraznica cu gandul la padurence in ora ei. M-a ochit pe mine. Iar zambetul de inceput de pe figura sa, a fost.. doar pentru inceput caci acum fusese innorat de catre mine, sau de.. Padureanca.


-Tu!

-Da, eu?

-Tu fetito, tu! (gest cu degetul batranesc care exprima "rautate mica")

-Eu.. :D. (abia putand stapanind rasul neastamparat)

-Rezolva exercitiul 8.


Etc, etc.. rezolv exercitiul 8, la fel, cu teama de a pierde controlul rasului si de a disparea Padureanca paroasa si nesuferita din gandul meu zburator. Colegii nedumeriti incep sa isi intoarca privirea spre mine ca la avioane, dand din umeri.


Cam asa a decurs o zi plina de .... padure, urmata de ruptul filei din manual cu faimoasa Padureanca si... bineinteles cu strigate interioare ce sunt prezente chiar si acum, cum ar fi:

"Padureancoooooooooo, lasa-ma in paceeeeeeeee!"