Nu vreau sa incep o noua postare cu: "nici nu stiu cu ce sa incep" dar adevarul este ca asa e. Este vorba... stiti voi... cred ca unii o sa inteleaga ceva gresit... Varcolaci. Si totusi voi credeti ca exista vampiri si varcolaci si alte fiinte ale noptii?
Probabil ati auzit povestile acelea naive de demult... ati trecut cu vederea.
Dar.. vampirii... cum auzim si noi, nu fac parte din ceea ce vedem de zi cu zi... Va-ti intrebat vreodata daca sunt fiinte posibil de atins? Daca traiesc in umbra, daca sunt reali, daca e un mit sau se considera pur si simplu un mister, ori vampirii exista printre noi fara sa ne dam seama? Si totusi, pe mine, sincer ceea ce ma atrage cel mai mult este incertitudinea, misterul, instabilitatea.. sau chiar... curiozitatea. Libertatea de a cauta fara sa imi destainui scopul ce caut, ma incurajaza in tacere sa nu renunt la acest vis. DA! Poate ei exista. Si... daca e un cosmar?? Caci dupa simpla gandire umana , un monstru cu chip de om, insetat de mortalitate si sange nu ar fi chiar ceva placut.
Dar, lasa-te in voia vietii... Daca esti indragostita de o poveste imposibila, traiesti si mori cu ea, caci vampirii sunt vii numai dupa conceptiile oamenilor. Ei traiesc aici, caci asta vreau eu sa cred. Sunt convinsa ca ceea ce este la exterior e seductia inexprimabila. O persoana cu o stralucire deosebita nu numai a chipului, ci si a frumusetii interioare, sa para un vanator de oameni? Un criminal??
Si ma mai intreb ce iubeste inima mea de vampir? Si o data cu intrebarea, imi raspund atat de repede incat imi pierd respiratia, si odata cu bataile inimii mele de vempir repezite, simtind un strop de respiratie in vene, mi-e frica sa nu ma iubeasca un singur om... Tot o inima de vampir.
Cum poate o inima infometata de sufletul altor persoane sa mai si iubeasca cu lacrimi inocente de criminali fara vina.
Hai pentru o secunda sa ne punem in locul fiintei intunecate, scaldata in tacere si in pofta de mortalitate a omenirii... Vampirul.
As putea trai o vesnicie? Sincer, DA. Vointa nu se combina numai cu fortele si darurile care ti le-a dat natura pentru calitatea ta de vampir, ci si cu inima ce acumuleaza tot si transforma in dorinte.
Trebuie sa fii mandru ca traiesti o vesnicie? Defapt fromularea este: inima mea insangerata mai poate rezista dupa ce a pierdut toate persoanele iubite, de-a lungul vietii?? Mai poate invia o inima scaldata in noroi si zgariata cu cutitul? NU, dar cum am zis, vointa unei inimi ce vaneaza oameni este puternica, indeajuns de puternica incat sa treaca mai departe.
Acum, eu chiar m-am simtit fiinta a intunericului scriind aceste propozitii, dar, mie chiar nu mi-e frica de moarte, de aceea pot sa risc, pot sa risc pentru ca vreau sa risc sa fiu ucisa de un posesor al unei vieti vesnice. Si nu al unui imparat al miturilor pe tronul intunecat dintr-o veche carte prafuita si uitata de strabunicii nostrii acolo unde nimeni nu a ajuns sa se mai iscaleasca pe ea, caci cine stie, poate ca cel care a scris-o a fost chiar personajul principal, vampirul ce candva a existat... Nu se stie cand, dar nici nu vreau sa aflu, caci iar voi fi descurajata de indemnurile de a afla, irosind misterul in pubele vechi, fara sa il mai capat dorind o inima de vampir iubitoare de sangele tau.
